Green card

Nopţile în Chicago sînt rupte de zgomotul cauciucurilor gonite pe interstate. Pe highway. Un fel de geamăt cît drumul de lung. Încă o oră, încă o oră. Încă. Unsprezece, douăsprezece, treisprezece… E pe aproape un punct de control, dar are semaforul pe roşu. Se mai poate merge. E noapte, e tîrziu şi doar geamătul cauciucurilor pe beton. Cînd simţi ochii mai grei decît ceva timp în urmă, telefonezi. De cele mai multe ori, pe mama. Ea chiar dacă doarme, nu doarme. Şi te interesează orice. Cum e timpul acasă, dacă mai sînt gropi pe drum, în ce culoare şi-a vopsit gardul vecinul de vis-a-vis, cum se pun roşiile la murat şi dacă se poate de cultivat castraveţi într-un ghiveci. Apoi îți dai seama că dinspre Moldova se reacţionează întîrziat la întrebările tale, se cam tace lung şi înţelegi că le e somn şi lor. Şi doar vuietul cauciucurilor pe beton.