Singur in fata dragostei

Busuioc impunea un erou atipic, în primul rând ca limbaj, în al doilea – ca maniere. Seducător, inteligent, fără iluzii donquijoteşti şi – cum de s-a putut? – fără idealuri într-un timp când şi vacile furajate trăiau conform măreţelor chemări, Radu Negrescu rămâne un sceptic din oficiu, dar mai ales un neangajat.”